28 martie 2024

Jurnalul365

Cele mai noi știri!

Sufocare

Simt ca ma sufoc! Imi simt sufletul in gat.Persoana care pana mai ieri era totul pentru mine azi este indiferenta si rece. Era totul, sot, prieten, frate, tata, azi doar un strain, strain cu care abia daca mai schimbi doua vorbe si atunci cand vorbim totul se intampla pe un font tensionat, ori ne certam ori ne contrazicem.

La inceput am plans, m-am consumat, mi-am reprosat ca doar eu sunt de vina, dupa o perioada am crezut ca pur si simplu nu sunt buna de nimic, o papusa, iar el era papusarul.

A urmat perioada de revolta,cand am inceput sa il infrunt,sa il contrazic,am realizat ca nu e chiar cum spune el, ca nu sunt singura vinovata. Am inceput sa tai atele papusarului, am inceput sa ma misc singura.

Imagini pentru tristete

Am incercat sa ii explic ca suntem amandoi vinovati, ca undeva amandoi gresim, am incercat sa caut solutii pt amandoi,am vrut sa repar ce era stricat intre noi,sa o luam de la capat, dar cand am privit atent am realizat ca in el nu exista nicio urma de regret si nici cea mai mica intentie de a incerca sa repare ceva.

Simteam ca il pierd, simteam ca totul se destrama si m-am aruncat intr-o ultima incercare disperata sa salvez ceva, sa fie iar ca la inceput. Credeam tot ce imi zicea,il credeam cand imi spunea sa se va schimba,mi-era frica de singuratate, de despartire, de necunoscutul pe care il rezerva “fiecare pe drumul lui”, dar in acelasi timp realizam ca ma minteam singura.Despartirea era inevitabila, doar ca nu stiam cand se va intampla.

Imagine similară

Spre final s-a intalat resemnarea. Realizam ca orice as face si orice as spune, pentru el, nu va fi niodata destul de bun sau destul de bine, eu nu o sa fiu destul de buna pt el,atunci m-am decis sa fiu destul de buna pt mine, sa fiu multumita de mine. Dar, si in aceasta resemnare, tot imi dau lacrimile pt cuvintele aruncate, insa parca nu ma mai ranesc atat de tare,parca usor am ineput sa ma vindec, iar acolo unde erau rani au inceput sa apara cicatrici.

Promisiunile pe care mi le-am facut mie mie insami in perioada de vindecare sunt cele mai puternice promisiuni pe care le-am facut vreodata sip e care le respect cu sfintenie.

Dupa vindecare ranile au disparut,au ramas cicatrici,frumoase spun eu,deoarece acestea imi amintesc de toate emotiile,starile prin care am trecut si care m-au transformat in femeia care sunt azi.