Acum 2 ani,a inceput sotul sa ma bata la cap sa imi continui studiile,sa fac o facultate, sa nu fac cariera in actualul loc de munca(nu foarte excellent,chiar mediocru).
Petru mine studiile se incheiase de mult ,nu ma mai gandeam sa incep din nou o scoala,sat rec iar prin tot ce inseamna scoala.
La insistentele lui m-am pregatit pentru admitere,insa aveam tot felul de ganduri contradictorii(sunt prea batrana pentru inac o scoala,daca ii iau locul unui copil proaspat iesit de pe bancile liceului care isi doreste foarte mult sa faca aceasca facultate,mai am capacitatea dea invata?,etc)
In ciuda tuturor condradictiilor pe care le aveam m-am prezentat la examenul de admitere. Am dat si am luat.Am intrat la facultate,la buget.
In momentul in care am primit rezultatele am simtit o bucurie imensa,nu ma asteptam sa fiu atat de fericita ca o sa incep din nou scoala.
Dupa ce mi-am terminat toate formele legale pentru inscriere ealizez ca voi fi mama,angajata si studenta.Ma cuprinde panica. Cum voi reusi? Cum se va descurca fiul meu fara mine? Cum voi face fata? Voi reusi sa le fac pe toate?
Nu imi raspund la toate intrebarile,dar sotul ma incurajeaza ca voi putea,ca el are incredere in mine.
Incepe anul universitar.Se afiseaza orarul, ma cuprinde disperarea.Avem seminarii si laboratoare zilnic ,obligatorii pentru facultate la zi si la buget.
Incep sa cred ca voi renunta si imi pare rau ca nu voi putea nici macar sa incep,dar sa mai si termin.
Orarul este imposibil nu voi putea sa ajung si la facultate si la munca si sa ma ocup si de fiul meu in acelasi timp.
O sun pe colega de munca si ii spun ingrijorarile mele.O fata extraordinara care in acele momente mi-a dat o urma de speranta.Am gasit o solutie sa ajung si la facultate sa imi indeplinesc indatoririle si la munca ,mai ramane sa gasesc timp pentru fiul meu.
Ca sa pot sa am timp pentru aceste doua “probleme” din viata mea a trebuit sa sacrific din timpul petrecut cu familia.
Timpul trece si iata-ma studenta in anul I.Semestrul I trece destul de greu,dar a trecut si m-am trezit in prima sesiune,destul de grea,dar a trecut si aceasta cu bine.Semestrul II nici nu l-am simtit, a trecut foarte repede.Anul I a trecut si iata-ma anul II.Surpriza! Toate eforturile depuse in anul I sunt rasplatite in anul II prin bursa de merit pe care o primesc.
Timpul cu familia este foarte putin,dar de fiecare data cand avem de petrecut timp impreuna ne straduim,atat eu cat si sotul,sa fie tip de calitate.
Nimic nu este imposibil,daca iti doresti cu adevarat.mai ales cand ai sustinere ar fi si pavat sa nu incerci si chiar sa reusesti!1
Mai multe știri
Usi-bune.ro furnizorul tău de uși de interior
Pensiunea Ryn locul perfect de cazare la Sebeș
Carmangeria Moldovan cea mai bună carne de grătar